Copilul cu tulburări de învăţare rămâne mult în urmă la învăţarea citit-scrisului sau socotitului în comparaţie cu capacităţile sale intelectuale, cu cantitatea de exerciţii făcute acasă şi la şcoală.

Dislexia nu depinde de nivelul de inteligenţă. Chiar şi un copil cu un nivel de inteligenţă ridicat poate avea tulburări de învăţare.

Este vorba despre o modalitate specială de prelucrare a informaţiei, diferită de cea obişnuită, care este cauzată de o dezvoltare şi funcţionare aparte a sistemului nervos central.

Dislexia = tulburare de citire (citire lentă, cu greşeli, dificultăţi în înţelegerea textului citit)
Disgrafia = tulburare de scriere (scriere urâtă, cu greşeli, greşeli de ortografie)
Discalculia = tulburare de calcul

Conform datelor statistice, se constată că din numărul total de copii un procent de 7-10% prezintă tulburări de învăţare, iar procentul cazurilor grave este de 3-5%.
Copiii cu dislexie, disgrafie, discalculie gravă, cu metodele clasice nu pot învăţa să scrie, să citească, să socotească şi au nevoie de sprijin specializat pentru a le asigura şanse egale cu ceilalţi. Există metode speciale de terapie pentru dezvoltarea lor cu ajutorul cărora simptomele pot fi ameliorate.

Tulburarea de învăţare NU este o boală, ci o particularitate cognitivă, prezentă pe tot parcursul vieţii, care în condiţii potrivite de mediu nu devine deficienţă.